Despre curaj

Daca ar trebui definit, curajul s-ar rezuma prin dorinta de a evolua in fiecare zi si de a admite aceasta nevoie. In primul rand, a fi curajos nu trebuie sa fie un paravan pentru o nebunie care nu ai poate fi tinuta sub control. Adrenalina ofera intentia, dar curajul vine din interior. Un om curajos lupta pentru a se putea numi astfel. Nu este vorba despre a ajunge in varful celui mai inalt munte, ci despre a-l descoperi, a invata despre el si poate a ajunge acolo sus. Curajul nu este un scop, este o calitate de baza care il face pe individ sa lupte pentru cauza lui cand nimeni nu i se alatura la inceput.
 A dansa pe vulcani nu e neaparat o dovada de curaj, dar a dansa cu ei, este! Dar totodata, cei curajosi vorbesc foarte putin despre curaj.

Nu ne putem infatisa ca vedere sau auz, pentru ca noi nu suntem nici vedere, nici auz. Suntem tanjire a tuturor organelor omului, pana la a imbratisa cu coastele si a ne da ultimul murmur in acest univers paralel uneori.
E ca muzica sferelor, pe care o aud doar ingerii.