Missing you!

Am incercat sa vorbesc cu tine, dar nu stiu ce sa zic. Mi-e frica ca tu nu vrei sa zic nimic. Si nu ar trebui sa-mi fie, stiu. Dar in inima mea sunt cuvinte care asteapta sa fie rostite. Sa-ti spun ce dor imi e de tine, cat de mult vreau sa vorbim din nou. Si sa uit pentru o secunda de mine si de orgoliul asta mare si de tot. Si sa fiu sincera. Nu vreau ca aceste cuvinte sa ramana in inima mea, incuiate, vreau sa le dau voie sa iasa. Cateodata ma intreb daca si tu ai ceva sa-mi spui, sau daca ai inima goala, fara suflare. Mi-e dor de tine cand se intampla ceva placut, pentru ca imi place sa-ti povestesc, stiu ca intelegi. Mi-e dor de tine cand se intampla ceva mai neplacut, pentru ca , din nou, intelegi mai bine ca oricine.

Nu inteleg de ce oamenii se feresc atat de sentimnete placute, frumoase. De ce le e frica sa recunoasca cand le lipseste cineva. NU, NU este un semn de slabiciune sa-ti fie dor de cineva. Este o dovada de curaj, de iubire, de maturitate.

Am invatat mai mult decat am crezut. Oricum o sa fiu bine, asta stiu. Multumesc ca m-ai facut o luptatoare si mai puternica!