Nu mai vreau mai tarziu sa devina prea tarziu. E ca un nou inceput. Da -mi un dans, o petala, o mangaiere si nu ma uita niciodata!
Incep sa invat ca frumusetea nu e acel glob de cristal in care am stat pana nu demult. Nu suntem din aer, nu putem sa facem totul singuri. Dar nici din guma. Nu vreau sa depind de altcineva.
Timpul e ca o fiara, iar eu sunt mai puternica. Din corpul meu vreau sa iasa toata tandretea si eleganta. Bine, nu toata, o parte sa fie invaluita in mister.
Incep sa invat ca ceea ce ma face libera poate nu e exact ce am crezut.
Iau o gura proaspata de aer si tu ma ajuti. E atat de bine sa optezi.
Imagini, peste tot in capul meu...ah, ce frumos e sa optezi.
Nu mai vreau sa ajung pana la pod. Vreau sa-l trec. Acum incep sa ma prind... am un infinit de prins, macar un gram.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu