Cu sufletul meu ce fac ? Nu dramatizez, chiar daca am tendinta acuta sa fac asta. Dar intreb , cum ramane cu sufletul meu care se zbate zi noapte ? Care a ajuns sa traiasca in mare parte doar pentru asta ...Fara speranta, fara pic de mila ma arunci si ma impingi sa cad tare, tare . Ma doare, opreste te, te rog. Am cazut adanc si sangerez. Ti am zis vreodata cat te iubesc ?Esti ca aerul. Nu pot sa gandesc si nu vreau sa gandesc fara tine .
Nu sunt o straina, nu te purta asa cu mine. Sunt a ta.
M-ai aruncat cu putere. Sunt jos si nu stiu daca pot sa ma ridic singura. Vino jos aici, lumea e altfel, e mare, urata si grea. Vreau sa respir si nu pot. Sunt taiata...Sangerez si mi e rau. Nici stelele nu se mai uita la mine. Sunt jalnica si imi plang de mila. Vino tu, o anestezie puternica si omoara ma sau salveaza ma.
Nu sunt o straina, nu o sa ezit si nici nu ma las. Dar nu trebuie sa mi fie frica. Tu esti singura exceptie.
Am crezut ca pot sa ma controlez. Si ma asteptam sa stii.
Sunt tot jos. Imi aud sangele cum curge, venele cum vorbesc si sufletul cum se zbate. Mainile nu se sincronizeaza, omuletii incearca sa ma ridice, dar sunt prea adanc in mintea mea. Sunt pe trotuar sau pe camp. Sau acasa. Momentan nu simt. Momentan ma gandesc cum sa te fac sa te gandesti. Momentan vreau sa ma ridic si nu pot. Momentan vad cum sangele se transforma in lacrimi, iar stelele m au observat.
Nu poti sa urci trepetele cu mainile in buzunar, da, acum imi dau seama, dar ma doare...ma doare atat de tare incat sangerez din nou..si din nou.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu