Dar azi parca ma simt mai bine. Poate visul cu Olivia a fost un semn, un semn ca pot sa merg inainte si sa incerc sa traiesc din nou. Nu vreau sa o supar, nu vreau sa nu fie mandra de mine, dar doamne, cat ii placea viata. Nu pot sa spun cat imi placea partea ei salbatica, nopatea era prietena ei, noaptea se simtea cel mai bine. Imi amintesc cand ne am intalnit printre primele dati la o petrecere destul de sofisticata, undeva la o casa. Ea era impreuna cu parintii ei, dar radia. Am auzit cum radea,am vazut cum gesticula si cum avea o privire atat de inocenta si totusi atat de vicleana. S a uitat la mine d ecateva ori, dar se uita la toata lumea . Nu mi am facut sperante. Oirucm era mai mica. Cu cel putin 4 ani. Deodata am vazut cum , pe ascuns , a luat ceva de la un barbat mai in varsta. Ceva destul de mic pe care l a bagat in plicul ei foarte scump si cu o incredere debordanta a plecat spre gradina. Am crezut ca sunt droguri sau cine stie ce prostii. Dar parca nu parea genul de persoana care sa faca asta, cu atat mai mult intr un loc public. Am mai stat d evorba cu niste omanei de afaceri destul de destepti si interesanti cand m am scuzat si am plecat spre toaleta. Recunosc, am vrut sa o caut, dar nu mai am 18 ani sa ma duc sa caut fete sexy in gradina si apoi sa le agat. Daca era sa ne mai intalnim in acea seara, aveam in gand sa intru in vorba cu ea. Daca nu, ghinionul meu. In timp ce imi fixam eu teroia asta in cap, 2 fosti colegi, Dana si Radu, ma invita in gradina, sa merg si eu spre olivia care este deja acolo. Daca imi facusem calculele corect, fata cu rasul malefic era Olivia.Nu se poutea spune ca o urmaresc sau ca am vreo intentie, deci am acceptat destul de bucuros aceasta invitatie. Intra adevar , ea era. Am uitat sa zic ca pe drum, care nu era mai mare de 200 de m, mi am facut tpot felul de scenarii. de la cum o salut, pana la ce vom vorbi, cum va rade, cum voi face niste glume superbe si ea va ramane fascinata de sarmul meu extraordinar.

Revenind la partea in care nu vrem sa dam drumul unei persoane...ce se intampla cand drumurile voastre impreuna s au terminat ? incercam sa salvam ce a mai ramas, dar nu reusim decat sa distrugem si mai mult. Dar care e momentul in care ne dam seama de asa ceva ? exista asa ceva ? problema este atunci cand numai unul isi da seama, iar problema de 2 ori mai mare este ca trebuie sa apreciem corect. Nu putem sa il lasam pe celalalt sa ne gaseasca defectele mai repede decat o facem noi, atunci se intampla ceva ce nu e bine si trebuie sa ne uitam in sus, unde se spune ca e mandria continuam drumul.
Putem alege drumul ratiunii sau pe cel al sentimentelor, dar e impsibil ca macar o data sa nu le amestecam. Nu stiu exact ce fel de persoana sunt eu, rationala sau nu, dar stiu sigur ca am invatat de la o varsta frageda ca increderea in oameni este aproape un mit, bunatatea se distruge incet incet, iubirea se pierde si calitatea e tot mai rara.

Nu vreau sa te tin mai strans decat ai putea suporta. Candva nu am putut sa inteleg vorba asta. nu sunt adepta teoriei conform careia atunci cand iubesti pe cineva trebuie sa il lasi sa zboare. Daca il iubesti, il vrei numai pentru tine, dar il vrei fericit, il vrei plin de viata. Cu atat nu vrem sa ranim putinele persoane pe care le mai iubim. Dar o facem si o facem foarte mult, in fiecare zi, in fiecare secunda. Ne razbunam pe ele, aruncam vina pe ele si le intoarcem spatele mincinos, pentru ca stim ca ele raman acolo sa ne astepte.
Dar ce se intampla cand ne facem rau reciproc si nu vrem sa acceptam ? Esti tot ce nu am crezut ca esti si nimic din ce m am asteptat. Dar cu toate astea ma afecteaza fiecare gest. Ador sa iti vad greselile si sa le critic. Si atunci cand te urasc o sa fiu acolo, pentru tine. Nu sunt genul de persoana care sa incurajeze ipocrizia. niciodata nu am fost.

black night

Care e momentul in care ne dam seama ca celalat nu asteapta decat ca noi sa facem o greseala, ca apoi sa o taxeze ? Nimeni nu ne garanteaza ca ne apropiem de de oamenii potriviti. Dar in timp, ajungem sa realizam multe. Ajungem intr un punct in care nu mai puteam respiura fara cineva sau in care desi este totul perfect, trebuie sa ne luam zborul, intr un tinut mai condimentat.
Care este masura echilibrului ? cat la suta din mine sunt aventuriera si plina de adrenalina, cat la suta sunt rationala si cat la suta ,a ghidez dupa instinct ? Un lucru este clar: ma simt atrasa de obscur si de partea picanta a lucrurilor. Am nevoie de cineva care sa scoata acea latura din mine sau oamnei potriviti carora sa ma arat si asa.
Uneori e bine sa evadam, sa alunecam in bratele noptii si sa ndansam cu regii si reginele de acolo. Dar sa nu uitam ca si revenirea e importanta. Toate lucrurile pe care trebuie sa le stim, sunt cele pe care nu le putem controla...atunci e mult mai bine.

Martorul

M-am trezit la fel ca intotdeauna, cu un gust amar si transpirat. Am visat –o pe Olivia, cu toate nebuniile ei si cu placearea istovitoare de a se juca cu focul. Dar nu pot si poate ca nici nu vreau sa o uit. Nu am cum sa o uit. In fine..
Am mancat ce am gasit in frigiderul acela putin cam gol, dar oricum ma duc la pranz in pauza de masa si ii mananc si portia Alinei, care , e atat de slaba incat orice ar manca cred ca vomita. Dupa ce am mancat, am plecat in statie sa iau autobuzul. Acolo am inceput sa realizez ce se intampla si da, cred ca e adevarat ca indragostitii sunt pietonii aerului.
Stau pe strada, in fata sutelor de lumini si ma intreb daca viata mea s- a terminat sau are vreo continuare. Asa mi-a fost scris sau lumea se pregateste sa se sfarseasca pentru mine ? Mi- am dat seama ca nu stiu cum sa- mi petrec zilele fiind constient de faptul ca pot sa mi le petrec exact asa cum imi doresc. Vad toti oamenii, in toate fotografiile lor, in toate ipostazele , ridicoli, seriosi, frumosi,, dar nu le stiu numele, am uitat si de ce sunt aici. totul este atat de simplu, incat devine de neinteles.
M-am intalnit intamplator cu Cristina, care e ingrozitor de lucida, e genul de persoana fara pic de magie in ea. Pentru ea, faptul ca Olivia a disparut ca si cand nu a fost niciodata, este doar un curs al evenimentelor, o viata traita corect. E mai mare cu doi ani decat mine, dar diferenta dintre noi este de o suta de ani. Nu cred ca stie sa spuna te iubesc. Sigur nu stie sa spuna te iubesc, oricum nu asa cum zicea Olivia. Ne- am despartit repede, avea treaba. Mai bine. Si eu am avut treaba. Sa intreb fiecare pieton, fiecare fiinta sau ganganie de ce Olivia a plecat asa si de ce pielea ei mirosea in halul ala de frumos. De ce si- a pus manusi albe, mi-a scris pe spate cu buze , mi- a tatuat pielea cu dragostea ei si acum a disparut. Intotdeauna am adorat sunetul articulatiilor ei.
Poate intr- o zi o sa o uit, sigur, doar daca nu o sa mai simt, nu o sa mai miros, nu o sa mai vad, pentru ca parul ei e in orice, iar mirosul ei il simt de o mie de ori pe zi. Imi amintesc perfect primele si ultimele cuvinte rostite de ea, dar si tot ce a fost intre. “ Nu stiu prea multe despre viata ta, dar hai sa sarim !” adora pur si simplu sa se joace cu focul, cu inimile, cu pielea , cu cerul si cu soarele. Imaginati- va o picatura de roua dimineata, asa arata ea, asa stralucea ea. Si daca te apropii de pielea mea, e destul ,o sa vezi urme din acea stralucire continua care nu-mi da pace.
Am fost si voi ramane martorul ei. Cuvintele ei imi rasuna in minte ca notele unui pian perfect acordat. Azi noapte am vrut sa vorbesc cu ea, i- am cerut o explicatie, dar nu a facut altceva decat sa rasuceasca cutitul in rana. Pentru ultima oara.

Este foarte adevarat ca incercam din rasputeri sa atragem atentia celor din jur cu orice pret. Dar ce se intampla cand vrem sa i facem gelosi pe cei pe care ii iubim atat de mult? pe cei carora sa spunem tot si ii coplesim cu cuvinte frumoase. Unde este putina judecata si ratiune ramasa ? Uneori pur si simplu dam vina pe univers si pe nesana, dar nu vedem ca singuri indepartam persoanele din viata noastra prin dorinta excesiva de a il face pe celalalt dependent de noi . Dependenta nu se impune, se castiga si e ceva mult prea personal.
A fost odata o fetita. O fetita cu suflet de om mare si ochi adanci. O fetita pentru care nimic nu era imposibil, o fetita care trebuia sa zboare cu orice pret. O fetita care cunoastea mult mai multe tipuri de iubire decat ceilalti. Acea fetita poate fi oricine, dar poti tu sa o descoperi?
Sunt un om al oamenilor. II critic, dar ii iubesc. Intotdeauna imi voi lua energia si de la oameni.