Dupa intoarcerea din cimitirul cu vise, incerc sa-mi revin si sa ridic din nou privirea. Dar asta nu imi garanteaza ca noaptea nu o sa imi apara un balaur in vis, un balaur mare care imi da o palma de pesimism care ma cuprinde dimineata. Dar undeva imi dau seama ca mereu o sa ma intorc in cimitirul de vise, unde totul este foarte clar. Gandurile nu se mai duc pe carari intunecate, iar toata ceata dispare.
Mărturisirile prea sincere par atât de scandaloase! Este o spovedanie care imi sta pe limba si se formeaza in cimititul de vise.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu