Intr-o lume nebuna, am pretentia ca sunt cea mai sanatoasa, ca raspunsul echilibrului il am eu, fara indoiala. Dar cum se masaoara nebunia intr-un moment in care aceasta isi ia zborul si pune stapanire pe intreg cuprinsul? Nebunia poate fi privita ca sfarsit al absurdului si inceputul intrebarilor. O particula de infinit condensata intr-o minte perversa si plina de nelamuriri. O nebunie mai presus de da si nu. O nebunie ca un bumerang.Pleaca, dar se intoarce. E usoara, nu e grea. E buna sau rea. Mereu simpla, dar incredibil de grea atunci cand se loveste de ratiunea unui corp in miscare. Dar nu putem amana miscarea. Ea curge. Poate ca nebunia este modul meu de a exista, poate ca este spatiul dintre abis si compromisul pamantean, sau poate ca este protestul rupturii dintre cer si pamant.