Asa este. Isi da jos bluza din bumbac care statea perfect pe umerii putin bronzati. Aceasta cade si se loveste de podeaua care straluceste. Isi arunca camasa din dantela si o incheie cu toata eleganta din lume. Uiti de tot cand te uiti la ea. Uiti de suflete pereche, de lacrimi, de buze, de mirosul de cafea de dimineata, de petale, de maini catifelate,de soapte, de lume, de tot. Pare rece. Pare ca nu lasa pe nimeni sa o intunece.
Are cea mai frumoasa gura. Dar pleaca, nu poti sa o atingi decat daca te lasa.
Este floarea dorintelior noastre.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu