Intr-un fel contopirea cu gandul cunoasterii face ca fiinta umana sa devina mai usoara ca aerul, sa zboare spre inaltimi, sa se indeparteze de pamant, de fiinta terestra, sa fie doar pe jumatate reala. iar miscarile sale sa fie deopotriva libere si nesemnificative. In poezia de dragoste, acceptam povara ca pe o greutate pamanteana si ne-o asumam. Cineva vorbea despre insuportabila usuratate a fiintei, acest vis ca un fum, care se inalta spre eter si sfideaza orice gravitate cu un zabet.
Intr-un zbucium continuu si asurzitor, suntem stapanii sufletului nostru, unde noi ne asiguram usuratatea sau greutatea. Noi intindem mana si rostim cuvantul. Noi iertam si suntem iertati. Noi salvam si suntem salvati. Noi iubim si suntem iubiti. Iubim pentru ca iubim, nu ne trebuie un motiv pentru asta. Este o prostie sa cauti un motiv, sa te ascunzi in spatele unor motive de fatada. Sa admiti ca iubesti este greu, este ca o gura de aer proaspat, aerul de la inceput, acel aer nepatat de intunerci si obscur.Eroi sunt cei care dau, eroi sunt cei care primnesc si tin minte. Eroi sunt cei care accepta magia si se lasa invadati de ea. Pe acei eroi ii iubesc si o sa ii iubesc mereu. Eroii mei, plini de incredere, va imbratisez!

Aici, in adancuri, e liniste si pacea imi cuprinde sufletul. Reflectia a tot ce s-a intamplat este acum deasupra apei. Nu e nevoie sa vorbesc. Si acestea se arata in fata mea, sute de ani in urma, de oameni si civilizatii ma privesc. Pot sa imi odihnesc respiratia. Dar puterea oceanului ma face sa plutesc si toate intrebarile mele, toate intrebarile unui muritor se raspundesc in apa albastra.

Cate momente n-au fost irosite in eter? Cate cuvinte nespuse nu au plecat acolo, fara ca inimile noastre de gheata sa le rosteasca? Cineva vorbeste despre o dedublare, o bestie care pune stapanire pe sufletul nostru, dar eu cred ca bestia imbraca hainele fricii si nu ne lasa sa dormim. De ce lucrurile sunt mai pure noaptea si mai mizerabile ziua?
Tot ce stiu e ca o sa ma lupt cu aceasta bestie. Toti o sa ne luptam. Iar cand vantul va bate, o sa ne imaginam ca suntem mai aproape de stele, fara ca ele macar sa ghiceasca. Cand ploaia o sa vina, o sa ne simtim sufletul protejat, o sa ne amintim de sufletul unui copil, cu ochii mari si maini mici. Iar cand rasare soarele il lasam sa ne mangaie si sa ne sarute fata.