Cate momente n-au fost irosite in eter? Cate cuvinte nespuse nu au plecat acolo, fara ca inimile noastre de gheata sa le rosteasca? Cineva vorbeste despre o dedublare, o bestie care pune stapanire pe sufletul nostru, dar eu cred ca bestia imbraca hainele fricii si nu ne lasa sa dormim. De ce lucrurile sunt mai pure noaptea si mai mizerabile ziua?
Tot ce stiu e ca o sa ma lupt cu aceasta bestie. Toti o sa ne luptam. Iar cand vantul va bate, o sa ne imaginam ca suntem mai aproape de stele, fara ca ele macar sa ghiceasca. Cand ploaia o sa vina, o sa ne simtim sufletul protejat, o sa ne amintim de sufletul unui copil, cu ochii mari si maini mici. Iar cand rasare soarele il lasam sa ne mangaie si sa ne sarute fata.