Trezirea deplina ne cuprinde, dar in momentul in care rostim cuvintele, aceasta se pierde in abis. Suntem niste soldati, soldati ai iubirii, in fiecare zi si in fiecare noapte. Toata viata mea. Asteptam stelele. Ne imaginam ceva ce a exsitat dintotdeauna! Unde noaptea si ziua plutesc in armonie, unde acestea se transforma prin magia iubirii, o plutire eliberata de moarte.
Se face trecerea de la constiinta de sine la constiinta scopului, schimbarile vin din comportament.

Dincolo de ce putem vedea, acolo aruncam zarurile pe care de cele mai multe ori le uitam intr-un neant plin de ignoranta. Dar atat de frumos, atat de pur si atat de colorat. Toate culorile pasiunii si pielea devine mai frumoasa. Ce scrie pe aceste zaruri? Trebuie sa intindem mana si sa ne aplecam putin. O sa cad? sigur nu. E descoperirea unui paradis dupa atatea secole de opacitate. Este capacitatea mea de a intelege dincolo de pasiune, dincolo de gesturi, dincolo de flori. Pot sa ma duc si mai departe, sa pasesc pe sticla si sa nu se sparga. Sa ma joc printre frunze si sa ma scufund in culori. Sa-mi depasesc iluzia, ea sa capete sens si sa nu mai judec. Niciodata. Sa nu fiu judecata. Niciodata. Sa nu-mi refuz sansa la nemurire, sa nu refuz ridicolul, dar sa-l imbrac in haine de gala. Sa fim mai personali, mai identificati cu ideile noastre, acolo vreau sa merg. Sa nu invat regulile jocului, ca sa il pot juca inca. Haide!

Libertatea de a alege e ceva ce produce emoţie, produce mult bine în jur, nu aşteaptă niciun fel de răsplată sau răspuns. Cifrele nu mai conteaza, iar un principiu iti este daramat. O eticheta pe care o puneai..acum iti dai seama cat de aspru esti cu ceilalti, cat de mult judecam. Imi doresc puterea de a rupe toate etichetele si de a ma lasa cuprinsa de pasiune.

Alergam inapoi si nici macar nu ne dam seama. In obsesia care ne imbolnaveste inima, obsesia de a avea o fatada cat mai stralucitoare, cat mai perfecta, fara pata sau zgarieturi. In timp ce pe partea cealalta curge sangele si nu prea mai exista pansamente. Cand s-a eliminat vorbitul direct? cred ca la acel proces eu eram din nou in lumea viselor, incercand sa ma imgainez un fluture cand de fapt sunt omida.
Cineva se viseaza un soldat al iubirii, celalalt rade de el. Nu pot sa accept oameni de sticla, fara ca lacrimile sa ii topeasca. Nu mai conteaza deloc o imbratisare? Ba da, daca la toate celalate lucri m-am gandit de doua ori, stiu sigur ca un suflet tanjeste dupa alt suflet.

risc si rad

M-am intins pe pat si ma gandesc la mainile mele care uneori sunt legate parca cu o sofara imaginara care ma doare atat de tare. Si nu pot sa le misc, nu pot sa schimb ceva. Acum sunt in miscare, apoi sunt intr-un colt, cu aparenele unui labirint greu de descifrat. Incerc sa pun piesele cap la cap, sa aduc ceva bun si las ceva bun in urma mea. Cand lumea era un balon si lacrimile nu erau decat dulci-sarate , orice raza de soare era frumoasa. Visele se transforma in viziuni. Stelele vin tot mai aproape si nu vreau, vreau sa ramana acolo unde sunt, vreau eu sa urc atat de mult incat sa le ating si sa imi imbratisez singura steaua.
In aceasta incertitudine, toate sentimentele se evapora si frica pune stapanire pe aceste maini care devin si mai neindemanatice decat au fost pana acum. Cateodata e o liniste buna, alteori vreu sa tip si sa alerg pe o carare desculta, dar nu o vad clar decat atunci cand inchid ochii si ma arde soarele pe spate, in timp ce buzele mi se usuca, pielea este bronzata si rochia nu este decat un tricou mare. Sar in apa si nimic nu ma opreste, risc si rad.

Nu am mai dansat de ceva vreme cu fluturii, dar ei au mai dansat pentru mine.

Intre o picatura de roua si o picatura de infinit e atat de putin. Poate ca o picatura de roua este o picatura de infinit. Intr-o infinitate de picauri, exista o infinitate de intrebari. Am lasat acele sentimenete in urma. Cele care ma rugau sa le arat spatele.
De la o picatura la alta este un spatiu infinit si o conversatie lunga.
Tu poti sa-ti aduci iubirea, eu pot sa-mi aduc rusinea, am cicatricea si loviturile chiar aici. Adu-ti corpul, eu iti dau faima. Adu cartile, le fac eu. Asculta-ma, iti dau tot ce am, da-mi tot, am nevoie de incredere in mine. Iti dau tot din mine.
Lasa-ma sa te vad cum dansezi, iti dau o sansa. Umbrele nu o sa plece, dar le ascundem bine. Imi aduc manusile, dar le dai tu jos. Unde naiba mergem ? e firg ? e cald ? e bine ? da-mi tot, am nevoie de incredere in mine.