Dincolo de ce putem vedea, acolo aruncam zarurile pe care de cele mai multe ori le uitam intr-un neant plin de ignoranta. Dar atat de frumos, atat de pur si atat de colorat. Toate culorile pasiunii si pielea devine mai frumoasa. Ce scrie pe aceste zaruri? Trebuie sa intindem mana si sa ne aplecam putin. O sa cad? sigur nu. E descoperirea unui paradis dupa atatea secole de opacitate. Este capacitatea mea de a intelege dincolo de pasiune, dincolo de gesturi, dincolo de flori. Pot sa ma duc si mai departe, sa pasesc pe sticla si sa nu se sparga. Sa ma joc printre frunze si sa ma scufund in culori. Sa-mi depasesc iluzia, ea sa capete sens si sa nu mai judec. Niciodata. Sa nu fiu judecata. Niciodata. Sa nu-mi refuz sansa la nemurire, sa nu refuz ridicolul, dar sa-l imbrac in haine de gala. Sa fim mai personali, mai identificati cu ideile noastre, acolo vreau sa merg. Sa nu invat regulile jocului, ca sa il pot juca inca. Haide!