Stii, increderea, credinta..stiu s ate pacaleasca. Apar cand te astepti mai putin si iti pun un zambet pe fata. Deodata simti ca te poti ierta, poti sa incepi sa ridici caramizile care au cazut atunci cand te-ai intors pe dos. Acum ai puterea sa le iei si sa incepi sa le pui la loc, de data asta cu sensibilitate, cu grija, cu iubire. Le pui la loc si stii sigur ca acolo raman. E greu la prima, la fel de greu la a doua, apoi incepe sa fie placut si te inunda iubirea. Iti dai seama ca meriti o a doua sansa, meriti sa ti-o oferi si sa faci pace cu tine. Sa te imbratisezi si sa-i imbratisezi pe ceilalti. Sa iti stergi lacrimile si sa zambesti. Sa iti dai seama ca ai fost tinut in brate pana si atunci cand te simteai mult prea la pamant. E timpul sa respiri mai linistit, sa incepi sa te bucuri de orice lucru marunt. Sa iubesti curat. Sa risti din nou, de data asta fara sa se clatine zidul.
Primeste si ofera iubire.

Stii, am alergat cand trebuia sa merg si am mers cand trebuia sa alerg..si nu mi-am dat seama. Avem mintea adanc ingropata in ocean, nu stim in ce parte sa mergem, dar speram sa inghetam timpul, sa ne ierte, sa ne astepte cat timp suntem pierduti ca apoi sa isi reia cursul normal fara ca noi sa fim afectati de ce a fost, ce am facut si ce nu am facut. Sa tragem o linie si sa eliminam ce pe viitor o sa fie o povara in amintirea si in oasele noastre.
Sa te gasesc pe tine care reusesti sa intri in capul meu chiar si atunci cand nu esti langa tine. Sa incerc sa ma ascund si sa nu pot. Dar asta se intampla doar in filme. eroii din filme isi dau seama de a doua sansa, pentru ca asa scrie in scenariu, dar in viata reala ce s eintampla cand o lasi sa treaca pe langa tine?cum o faci sa se intoarca? Inca incerc sa deslusesc acest mister si simt cum deschid alte usi pline de intuneric.

Cineva spunea ca ne lovim cu un ciocan in cap, ca apoi sa ne simtitm bine cand ne oprim. Oare asa e? Poate ca suntem cei mai mari inamici ai nostri. Asteptam ca lucrurile sa se schimbe, sa vina cineva si sa le puna in ordine pentru noi ca si cand noi suntem niste tampiti. Acceptam ipocrizia cu gratie si cadeam intr-un cinism perpetuu. Recunoastem minciuna pentru ca si noi mintim si mintim mult. Dam vina pe timp, pe vreme, pe situatie, ceilalti. Dar ce se intampla cand nu mai e nimeni pe care sa dam vina? Sau, imi cer scuze, mereu o sa fie cineva, ceva care a cauzat acel ceva care ne-a impins pe noi intr-o situiatie asemanatoare.

Luna insa a ramas la fel, mereu la fel. Am invatat ca nu pot controla felul in care iubesc. Am subestimat cuvantul niciodata. L am spus de prea multe ori. Este ceva ce pot sa fac pentru tine ? sa sun pe cineva ? sa stau aici , sa inghetam impreuna si sa ne lasam in grija stelelor?
Sa simtit puterea si libertatea , sa alergam fara sa obosim si sa o luam de la capat.

-Uite-te in ochii mei ! spune ea aproape tremurand.
rece, sentimente, soapte, petale, spini.
Mai bine nu, nu mai vreau sa imi caut cuvintele in geanta. Nu mai pleca capul ! Mai bine plec !

Minciuna

Este oare adevarat ca suntem condamnati la o dualitate cinica si dezgustatoare in care singurul aliat e propria minciuna ? Propria minciune pe care nici macar nu ne-o asumam si mintim pe toata lumea. Oameni care spun te iubesc, dar de fapt ei se gandesc la cealalta parte a telefonului, o minciune in care se complac si nu fac decat sa atinga mediocritatea crengilor cazute in bataia vantului. Ma uit la fiecare si parca vad povestea duala, partea inflorita, o minciuna imbracata frumos, o moarte lenta pana la absurditate totala. Un lucru impresionant, care nu tine de inima ta, ci de realul imaginatiei. Persoanele toate se transfroma in minciuni frumoase din punct de vedere arhitectural.

Ai lua fiecare bucatica din mine si ai reconstrui tot ce vantul a modelat ? Spunandu mi ca nu sunt mai putin decat vezi prin ochi de geam si sticla. Sa ma ridici in proprii mei ochi si apoi sa imi arati ca tu ai dreptate. Sa ma salvezi in fiecare mod in care un om poate fi salvat. Sa ma visezi pantera cu ochii deschisi mereu si nu fluture care pleaca repede. Sa ma vezi un cantec si sa mi spui versuri nesfarsite. Sa nu razi ca nu stiu sa astept, ca sunt stangace si prea vorbareata uneori. Sa mi deschizi fiecare lacat cu lacrimi. Sa faci din muguri flori, din flori buze si din buze povesti. Sa greseti frumos, sa te iert .
Sa ne asumam un risc. Poate prea repede, prea grabit, fara pamant solid sau apa sigura.

Dar azi parca ma simt mai bine. Poate visul cu Olivia a fost un semn, un semn ca pot sa merg inainte si sa incerc sa traiesc din nou. Nu vreau sa o supar, nu vreau sa nu fie mandra de mine, dar doamne, cat ii placea viata. Nu pot sa spun cat imi placea partea ei salbatica, nopatea era prietena ei, noaptea se simtea cel mai bine. Imi amintesc cand ne am intalnit printre primele dati la o petrecere destul de sofisticata, undeva la o casa. Ea era impreuna cu parintii ei, dar radia. Am auzit cum radea,am vazut cum gesticula si cum avea o privire atat de inocenta si totusi atat de vicleana. S a uitat la mine d ecateva ori, dar se uita la toata lumea . Nu mi am facut sperante. Oirucm era mai mica. Cu cel putin 4 ani. Deodata am vazut cum , pe ascuns , a luat ceva de la un barbat mai in varsta. Ceva destul de mic pe care l a bagat in plicul ei foarte scump si cu o incredere debordanta a plecat spre gradina. Am crezut ca sunt droguri sau cine stie ce prostii. Dar parca nu parea genul de persoana care sa faca asta, cu atat mai mult intr un loc public. Am mai stat d evorba cu niste omanei de afaceri destul de destepti si interesanti cand m am scuzat si am plecat spre toaleta. Recunosc, am vrut sa o caut, dar nu mai am 18 ani sa ma duc sa caut fete sexy in gradina si apoi sa le agat. Daca era sa ne mai intalnim in acea seara, aveam in gand sa intru in vorba cu ea. Daca nu, ghinionul meu. In timp ce imi fixam eu teroia asta in cap, 2 fosti colegi, Dana si Radu, ma invita in gradina, sa merg si eu spre olivia care este deja acolo. Daca imi facusem calculele corect, fata cu rasul malefic era Olivia.Nu se poutea spune ca o urmaresc sau ca am vreo intentie, deci am acceptat destul de bucuros aceasta invitatie. Intra adevar , ea era. Am uitat sa zic ca pe drum, care nu era mai mare de 200 de m, mi am facut tpot felul de scenarii. de la cum o salut, pana la ce vom vorbi, cum va rade, cum voi face niste glume superbe si ea va ramane fascinata de sarmul meu extraordinar.

Revenind la partea in care nu vrem sa dam drumul unei persoane...ce se intampla cand drumurile voastre impreuna s au terminat ? incercam sa salvam ce a mai ramas, dar nu reusim decat sa distrugem si mai mult. Dar care e momentul in care ne dam seama de asa ceva ? exista asa ceva ? problema este atunci cand numai unul isi da seama, iar problema de 2 ori mai mare este ca trebuie sa apreciem corect. Nu putem sa il lasam pe celalalt sa ne gaseasca defectele mai repede decat o facem noi, atunci se intampla ceva ce nu e bine si trebuie sa ne uitam in sus, unde se spune ca e mandria continuam drumul.
Putem alege drumul ratiunii sau pe cel al sentimentelor, dar e impsibil ca macar o data sa nu le amestecam. Nu stiu exact ce fel de persoana sunt eu, rationala sau nu, dar stiu sigur ca am invatat de la o varsta frageda ca increderea in oameni este aproape un mit, bunatatea se distruge incet incet, iubirea se pierde si calitatea e tot mai rara.

Nu vreau sa te tin mai strans decat ai putea suporta. Candva nu am putut sa inteleg vorba asta. nu sunt adepta teoriei conform careia atunci cand iubesti pe cineva trebuie sa il lasi sa zboare. Daca il iubesti, il vrei numai pentru tine, dar il vrei fericit, il vrei plin de viata. Cu atat nu vrem sa ranim putinele persoane pe care le mai iubim. Dar o facem si o facem foarte mult, in fiecare zi, in fiecare secunda. Ne razbunam pe ele, aruncam vina pe ele si le intoarcem spatele mincinos, pentru ca stim ca ele raman acolo sa ne astepte.
Dar ce se intampla cand ne facem rau reciproc si nu vrem sa acceptam ? Esti tot ce nu am crezut ca esti si nimic din ce m am asteptat. Dar cu toate astea ma afecteaza fiecare gest. Ador sa iti vad greselile si sa le critic. Si atunci cand te urasc o sa fiu acolo, pentru tine. Nu sunt genul de persoana care sa incurajeze ipocrizia. niciodata nu am fost.

black night

Care e momentul in care ne dam seama ca celalat nu asteapta decat ca noi sa facem o greseala, ca apoi sa o taxeze ? Nimeni nu ne garanteaza ca ne apropiem de de oamenii potriviti. Dar in timp, ajungem sa realizam multe. Ajungem intr un punct in care nu mai puteam respiura fara cineva sau in care desi este totul perfect, trebuie sa ne luam zborul, intr un tinut mai condimentat.
Care este masura echilibrului ? cat la suta din mine sunt aventuriera si plina de adrenalina, cat la suta sunt rationala si cat la suta ,a ghidez dupa instinct ? Un lucru este clar: ma simt atrasa de obscur si de partea picanta a lucrurilor. Am nevoie de cineva care sa scoata acea latura din mine sau oamnei potriviti carora sa ma arat si asa.
Uneori e bine sa evadam, sa alunecam in bratele noptii si sa ndansam cu regii si reginele de acolo. Dar sa nu uitam ca si revenirea e importanta. Toate lucrurile pe care trebuie sa le stim, sunt cele pe care nu le putem controla...atunci e mult mai bine.

Martorul

M-am trezit la fel ca intotdeauna, cu un gust amar si transpirat. Am visat –o pe Olivia, cu toate nebuniile ei si cu placearea istovitoare de a se juca cu focul. Dar nu pot si poate ca nici nu vreau sa o uit. Nu am cum sa o uit. In fine..
Am mancat ce am gasit in frigiderul acela putin cam gol, dar oricum ma duc la pranz in pauza de masa si ii mananc si portia Alinei, care , e atat de slaba incat orice ar manca cred ca vomita. Dupa ce am mancat, am plecat in statie sa iau autobuzul. Acolo am inceput sa realizez ce se intampla si da, cred ca e adevarat ca indragostitii sunt pietonii aerului.
Stau pe strada, in fata sutelor de lumini si ma intreb daca viata mea s- a terminat sau are vreo continuare. Asa mi-a fost scris sau lumea se pregateste sa se sfarseasca pentru mine ? Mi- am dat seama ca nu stiu cum sa- mi petrec zilele fiind constient de faptul ca pot sa mi le petrec exact asa cum imi doresc. Vad toti oamenii, in toate fotografiile lor, in toate ipostazele , ridicoli, seriosi, frumosi,, dar nu le stiu numele, am uitat si de ce sunt aici. totul este atat de simplu, incat devine de neinteles.
M-am intalnit intamplator cu Cristina, care e ingrozitor de lucida, e genul de persoana fara pic de magie in ea. Pentru ea, faptul ca Olivia a disparut ca si cand nu a fost niciodata, este doar un curs al evenimentelor, o viata traita corect. E mai mare cu doi ani decat mine, dar diferenta dintre noi este de o suta de ani. Nu cred ca stie sa spuna te iubesc. Sigur nu stie sa spuna te iubesc, oricum nu asa cum zicea Olivia. Ne- am despartit repede, avea treaba. Mai bine. Si eu am avut treaba. Sa intreb fiecare pieton, fiecare fiinta sau ganganie de ce Olivia a plecat asa si de ce pielea ei mirosea in halul ala de frumos. De ce si- a pus manusi albe, mi-a scris pe spate cu buze , mi- a tatuat pielea cu dragostea ei si acum a disparut. Intotdeauna am adorat sunetul articulatiilor ei.
Poate intr- o zi o sa o uit, sigur, doar daca nu o sa mai simt, nu o sa mai miros, nu o sa mai vad, pentru ca parul ei e in orice, iar mirosul ei il simt de o mie de ori pe zi. Imi amintesc perfect primele si ultimele cuvinte rostite de ea, dar si tot ce a fost intre. “ Nu stiu prea multe despre viata ta, dar hai sa sarim !” adora pur si simplu sa se joace cu focul, cu inimile, cu pielea , cu cerul si cu soarele. Imaginati- va o picatura de roua dimineata, asa arata ea, asa stralucea ea. Si daca te apropii de pielea mea, e destul ,o sa vezi urme din acea stralucire continua care nu-mi da pace.
Am fost si voi ramane martorul ei. Cuvintele ei imi rasuna in minte ca notele unui pian perfect acordat. Azi noapte am vrut sa vorbesc cu ea, i- am cerut o explicatie, dar nu a facut altceva decat sa rasuceasca cutitul in rana. Pentru ultima oara.

Este foarte adevarat ca incercam din rasputeri sa atragem atentia celor din jur cu orice pret. Dar ce se intampla cand vrem sa i facem gelosi pe cei pe care ii iubim atat de mult? pe cei carora sa spunem tot si ii coplesim cu cuvinte frumoase. Unde este putina judecata si ratiune ramasa ? Uneori pur si simplu dam vina pe univers si pe nesana, dar nu vedem ca singuri indepartam persoanele din viata noastra prin dorinta excesiva de a il face pe celalalt dependent de noi . Dependenta nu se impune, se castiga si e ceva mult prea personal.
A fost odata o fetita. O fetita cu suflet de om mare si ochi adanci. O fetita pentru care nimic nu era imposibil, o fetita care trebuia sa zboare cu orice pret. O fetita care cunoastea mult mai multe tipuri de iubire decat ceilalti. Acea fetita poate fi oricine, dar poti tu sa o descoperi?
Sunt un om al oamenilor. II critic, dar ii iubesc. Intotdeauna imi voi lua energia si de la oameni.

Impreuna plangeau...

Ea dorea o lume mai buna pentru acest copil inocent. Dar aschia nu sare deaprte de trunchi. Cand primeste un telefon incoenta era deja departe, cu visele lasate in urma, goala inauntru. Impreuna plangeau...Incearca sa si gaseasca o slujba, un loc unde sa doarma si ceva sa o trezeasca. Cand suna telefonul noaptea ea este prea adanc in lumea viselor pentru a raspunde. Impreuna ele plang...
Avea multa ambitie, era feminista, spera sa se descurce intr o lume plina de barbati.
Impreuna plageau...
Este prea multa durere pe fundul oceanului , se gandea ea.
Dar vine o vreme cand orice pasare trebuie sa zboare, orice omida se transforma in fluture. Tu speri ca ei nu te mint si ca i ai invatat bine. Ne am saturat sa fim invatati cum sa zburam. Ea venea dintr o lume facuta deja praf.
Impreuna plangeau...

Vrei sa ma pierzi ?

Ti am dat sufletul meu, l am scos si pentru tine am uitat de el, l am lasat la tine. A fost o greseala ? Sunt o egoista care nu vrea decat sa ai grija de sufletul ala mai mult decat tine. Nu ma multumesc doar cu apa calda si mancare. Vreau tot.
Daca ma pierzi acum, o faci pentru totdeauna. E un truc ? Vrei sa ma pierzi ?

Fac vanatai repede

Fac vanatai foarte repede, ai grija cum te porti cu mine. Poate ca trebuie sa ma uit in ochii tai cu dragoste inca o data si apoi sa plec. Dar vreau sa ma opresti...desi stiu ca nu o sa ma opresti decat dupa mult timp, dupa prea mult timp cand o sa reusesc sa las in urma dezamagirea. Nici nu stiu daca mai e o dezamagire. Doar ca ma doare sa stiu ca ma eviti. Poate ca e vina mea, ca nu ti am aratat cum sunt cu adevarat, poate ca te am dezamagit eu de prea multe ori incat m ai strivit si m ai aruncat undeva in subsolul inimii tale. Poate ca ma intreb degeaba si totul e in capul meu, dar vreau sa mi demonstrezi ca nu e ! Am nevoie de o confirmare.
In cinstea intregirii noastre , nu te indeparta asa, nu ma forta sa ma formez departe de tine...

Another round

-Uita te in ochii mei cand iti spun !
-Nu mai pot, trebuie sa ma regasesc pe mine prima data..
-De ce ma chinui in halul asta ? Iti place sa te joci cu mine ? te simti mai bine asa?
-Jura mi ca vom fi mereu asa, acum ,aici, am nevoie de asta !
-jur.

Ea si ei....

Ea a intrat in sala. nu se mai simtea singura si s a aplecat incet, foarte incet. Toti ochii o urmareau. Nimeni nu mai respira. Era vulnerabila, puternica, increzatoare, timida, obraznica, optimista, vicleana. Se misca incet si pur si simplu nu ii mai pasa de nimeni di nimic...

Libera ca noaptea

E ca un drog. Ma urca si imi doresc sa traiesc momentul asta pe viata. Sunt libera. La fel ca noaptea. Ca o pasare in miezul noptii. Putem sa zburam peste mizeria din oras, sa fim peste.

Martorul meu

-De ce ai venit ?
- Te iubesc, pentru ca nu esti mai cuminte decat mine !
- Ma iubesti pentru ca iti arat doar partile care se pot iubi din mine !
- Ba nu, nebunia ta m-a facut prizonierul ei.
- Nu stii despre ce vorbesti.
- Ba da, despre tine.
- E corect ?
- E adevarat.
- Nu o sa ma uiti. Te-am facut martorul meu.

Ma trag gandurile ca o apa...

-Am nevoie de tot, de aer, de particule, sa fiu cuminte, sa fiu obraznica, sa fiu aparata, sa zic nu, sa accept, sa inteleg ca arta nu are de-a face cu ortografia. Ma trag gandurile ca o apa si nu stiu ce se intampla.

Cred ca am invatat ca nu exista un inceput si nici un sfarsit clar. Toate se inatmpla intre. Totul se naste din nimic si tot din nimic reusim sa realizam tot. De ce ne intoarcem impotriva creatiei ?

Vreau sa ma mangai pana nu-mi mai simti pielea si asa sa picam intr-o luciditate neasteptata.

Eu cu adevarat

Ma intorc acasa, ma intorc acasa. Spune le tutror ca ma intorc. Stiu ca ma asteapta vai sa le cuceresc. Furtuni de infruntat si gropi de ocolit. Dar m am reintalnit cu fetita pe care am pierdut o undeva, in acest drum atat de incurcat. Am vazut o si am stiut ca este ea. I am intins mana si am lasat o sa ma imbratiseze. Ea m a starns tare, tare si mi a soptit usor o promisiune rupta din rai. Mi a zis ca nu mai pleaca, ca o sa se lupte cu mine daca e nevoie, sa ramana. O simt cum se alinta si se simte atat de confortabil cum numai ea stie. Nu are teama de nimic, frumusetea e atrasa de ea si nu ii este frica sa vorbeasca. E fetita pe care am neglijat o, s a suparat si a durut o. Dar mi a dat o a doua sansa. Ea ma iubeste , iar eu o iubesc.
Impreuna am lasat ploaia sa stearga durerea, supararea si lacrimile de ieri. Impreuna o sa reusim.
Impreuna sunt eu cu adevarat.

Doar timpul stie

Nu au mai putut sa se priveasca in ochi la fel. Poate intr o zi, intr o zi o sa ne privim la fel cum o faceam. Au fost seri placute, zile frumoase, pline de zambete si cuvinte frumoase. S au schimbat prea multe sau ne am schimbat noi.
- Eram atat de sinceri, de curati, eram plini de viata.
- Este mereu un moment cand poti sa alegi, tu ai ales.
- Dar a fost ceva neprevazut.
- Mi e dor de tine, mi e dor intr un fel de noi. Suntem la fel, dar s a schimbat tot. Poate intr o ala zi de vara, o sa ne privim la fel cum o faceam si vorbele o sa vina de la sine.
-Crezi ?
- Nu stiu, sper.
Am avut ceva al nostru, o lume mica si frumoasa, aici in mainile noastre si am lasat o sa se evapore. Poate era doar o minciuna sa ma prinzi in ea si apoi sa ma lasi sa cad. Doar timpul stie...

:)

Ia o piatra si arunca cu ea. Te simti mai bine ?
Daca judeci nu mi faci mie portretul, il faci pe al tau. Sa nu uiti asta !

Contract

- Te uiti la cer sau la mine ?
-Vorbesc cu cerul despre tine.
- Ti-a spus ceva important ?
- Da. Sa te las sa zbori.
- Faci asta pentru mine ?
- Vreau. Dar e greu.
- Dupa ce intelegi, nu e greu.
-Nu pot sa inteleg mereu.
- Dar poti sa ma iubsti mereu.
- Absolut.

hello !

Poate ca e scris in stele. Milioane de ani in urma, un mesaj pentru suflet. Lucrurile se schimba, dar eu am drumul meu.
De multe ori trebuie sa strigi putin mai tare. Sa asculti sufletul.
Sunte genul de persoana care tipa la un soricel, dar ii zambeste lupului.

Forever

I want this shit forever mine, ever mine, ever mine, ever mine !

Nu planuiesc sa termin

Ea a coborat scarile din marmura. Toti s-au intrebat de ce. Atunci ea si-a asezat plicul pe masa, si-a trecut mana rece prin par, s-a uitat la fiecare cu o privire dezarmanta. Nimic nu mai conta. Totul a inceput sa capete un nou sens, iar ea stia asta.
-Poate sa nu insemne nimic pentru voi, dar intelegeti ce inseamna pentru mine. Ei toti intelegeau.
Primul nume era vointa, al doilea mereu.
-Nu planuiesc sa termin.

Unde e sufletul meu in toata povestea asta ?

Cu sufletul meu ce fac ? Nu dramatizez, chiar daca am tendinta acuta sa fac asta. Dar intreb , cum ramane cu sufletul meu care se zbate zi noapte ? Care a ajuns sa traiasca in mare parte doar pentru asta ...Fara speranta, fara pic de mila ma arunci si ma impingi sa cad tare, tare . Ma doare, opreste te, te rog. Am cazut adanc si sangerez. Ti am zis vreodata cat te iubesc ?Esti ca aerul. Nu pot sa gandesc si nu vreau sa gandesc fara tine .
Nu sunt o straina, nu te purta asa cu mine. Sunt a ta.
M-ai aruncat cu putere. Sunt jos si nu stiu daca pot sa ma ridic singura. Vino jos aici, lumea e altfel, e mare, urata si grea. Vreau sa respir si nu pot. Sunt taiata...Sangerez si mi e rau. Nici stelele nu se mai uita la mine. Sunt jalnica si imi plang de mila. Vino tu, o anestezie puternica si omoara ma sau salveaza ma.
Nu sunt o straina, nu o sa ezit si nici nu ma las. Dar nu trebuie sa mi fie frica. Tu esti singura exceptie.
Am crezut ca pot sa ma controlez. Si ma asteptam sa stii.
Sunt tot jos. Imi aud sangele cum curge, venele cum vorbesc si sufletul cum se zbate. Mainile nu se sincronizeaza, omuletii incearca sa ma ridice, dar sunt prea adanc in mintea mea. Sunt pe trotuar sau pe camp. Sau acasa. Momentan nu simt. Momentan ma gandesc cum sa te fac sa te gandesti. Momentan vreau sa ma ridic si nu pot. Momentan vad cum sangele se transforma in lacrimi, iar stelele m au observat.
Nu poti sa urci trepetele cu mainile in buzunar, da, acum imi dau seama, dar ma doare...ma doare atat de tare incat sangerez din nou..si din nou.

O sa vin

-Cum m ai descrie pe mine ?
-Dezarmant.
-Asta nu e o descriere.
-Este esenta.
-De ce nu poate sa inteleaga toata lumea ?
-Atunci care mai e frumusetea...
-Eu te inteleg.
-Asta e frumusetea.
Nu uita, nu te uita peste umar, decat atunci cand esti in siguranta.
Esti ca un trunchi dezbracat de teama.
Te doare rau ? Lasa ma sa ating si eu.

Pentru nimeni

Nu te uita asa la mine. Crezi ca o sa fie altfel ? suntem doua fiinte diferite. Ce ma omoara pe mine, te face sa stralucesti pe tine. Ai o minte prea bolnava sau poate prea sanatoasa. De ce tu, de ce asa, de ce nu altfel ?
Cine esti ? esti doar un ignorant, o minte facuta praf. Crezi ca le stii pe toate ? Stiai ca uneva, sus, sus, orice vis devine realitate ? De ce te faci mic mic si te multumesti asa ? Crezi ca ma faci sa ma simt prost ? Mi e mila ...Misca...atatea intrebari..pentru nimeni.

Generalitati

El ma uraste pentru ca sunt diferita, eu il iubesc pentru ca nu e la fel.
Dar eu nu te urasc.
Nici eu nu te iubesc. Asa e vorba.
Multumesc pentru diferenta.

Da-mi inteligenta, putere, sa fac fapte bune.
Da-mi maretia sa nu ma pierd pentru mult timp.
Da-mi curajul sa vad ca sabia este arma soldatului.
Da-mi forma inimii.

Sa vad ca nici un joc nu e sigur.
Da-mi, Doamne, putere si inteligenta sa iau alegerile corecte.
Da-mi moralitate buna.

Fereste-ma de jocuri urate, de carti pe sub mana si de aripi frante.
Nu vreau dimineti fara suras.
Da-mi curajul sa trec dincolo de aparanete.
Da-mi lumina sa inteleg drumul.

Iar eu iti voi da o parte din mine.